Vocație

Articol semnat de Sever Voinescu, publicat la data de 1 martie 2023 în Dilema Veche

Îi mai zice și „chemare” pentru că, îmi imaginez, așa o simți. Te cheamă. Dar dacă e cîntec de sirenă? Nu, nu e despre ce simți. E etimologie curată. Vine de la vocatus, substantivul latinesc care înseamnă chiar asta: chemare, invitare, convocare. Dar e și un pic de simțire, totuși. Vocatus e doar unul din cuvintele cu radicalul -voc, adică „al chemării”. Ca și verbul voco, al cărui prim sens este a chema ceva sau pe cineva, eventual strigînd. Iar unul din sensurile secunde este religios: a chema zeul, în sens de invocație. Se strigă, se invocă, așadar se (și) simte. N-are cum să nu se simtă. Sau are?

La un moment dat, începi să-ți dai seama că ai o viață și tot cam atunci începi să te întrebi ce faci cu ea. De obicei, la vîrsta la care începi să-ți dai seama că ai o viață, se află în preajma ta mulți oameni mai bătrîni care îți spun ce trebuie să faci cu ea. Dar, nu de puține ori, purtarea asta de grijă precedă momentul în care începi să-ți dai seama că ai o viață; încă înainte de a-ți da seama că ai o viață, ți se spune cum să-ți trăiești viața. Nu te dumirești, totuși, pentru că ceea ce ți se spune nu ți se potrivește (crezi tu) sau e contradictoriu sau vine de la oameni care te calcă pe nervi. Ești încă fraged cînd vine momentul în care începi să-ți dai seama că ai o viață și tot cam atunci vine și momentul în care vrei să știi care ți-e vocația, căci așa se spune, că fiecare om trebuie să-și afle vocația, care o fi a ta? Numai că vocația e ceva foarte complicat. În nici un caz nu e ceea ce-ți place să faci. Mie îmi place să joc baschet și să cînt muzică de operă, iar dacă e ceva pe lumea asta de care sînt 100% sigur e că nici baschetul și nici canto nu sînt vocațiile mele. Cred că vocația este ceea ce poți să faci cel mai bine și, în egală măsură, vrei să faci. Amestecul dintre voință și putință. Așadar, ce pot eu să fac cel mai bine? Știu eu ce pot să fac cel mai bine? Ce vreau? Asta e mai simplu. Vreau să fiu actor. Dar pot? Sigur că pot! Cred că așa gîndeam eu în anii adolescenței mele.

Citește continuare aici: Dilema Veche