Mărturisirea unei studente de la FLLS: „Putea să vină și cu certificat de deces că tot nu mă interesa de ce a lipsit”

O studentă la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București a relatat într-un mesaj pe pagina personală de Facebook experiența ei din cadrul secției de suedeză. Mărturisirea despre abuzurile de la FLLS a ajuns virală și se așteaptă o poziție a conducerii UniBuc față de acuzările aduse. Mai mult de atât, numeroși studenți au ieșit în față în urma mărturisirilor ei și au povestit, de asemenea, experiențe neplăcute pe care le-au avut cu mai mulți profesori.

„Bună ziua!

Sper că mesajul acesta să ajungă cât mai sus și să fie de asemenea un semnal de alarmă atât pentru conducerea facultății cât și pentru viitorii absolvenți de liceu ce urmează să își aleagă facultatea. Doresc să povestesc motivul pentru care drumul meu și al FLLS-ului a luat sfârșit.

Am fost la suedeză – engleză la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București. Când am terminat liceul am dorit să urmez ceva ce îmi place, așa că în clasa a 11-a mi-am adresat această întrebare de multe ori: “Ce îmi place să fac și să studiez la școală?”.Am ajuns la concluzia că îmi plăcea limba engleză și am decis să încep pregătirea pentru admiterea de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine.

Ulterior m-am hotărât să aleg specializarea filologie suedeză – engleză. La început am fost tare încântată. Mi se părea totul foarte interesant și atrăgător, de la materia studiată până la ofertele și locurile de muncă pe care le puteai avea după terminarea facultății. Dar, din nefericire, nu a fost totul lapte și miere.

Totul a durat 2-3 săptamâni până când profesorii de la suedeză și-au dat aramă pe față, în special Doamna C.V., cea care coordonează totodată catedră de suedeză. Această femeie, deși nu poate fi numită așa, s-a asigurat că începând de atunci viața noastră să devină un calvar. Acela a fost momentul când am descoperit cu adevărat ce înseamna frica, anxietatea, stresul și atacurile de panică.

La începutul anului 1 am fost înscriși la secția suedeză 35 de studenți. La începutul anului 2 mai eram doar 24. Deci ce s-a întâmplat cu cei 11 studenți?

Păi hai să vedem. La cursurile lui C.V. eram în permanentă jigniți, făcuți în toate felurile, “balcanici”, “bătuți în cap”, “facem țară de rușine”, “copii de grădinița care n-au ce caută la facultate”, “cum e posibil că unul că ține să între la această facultate, nu înțeleg”, “sub orice critică”, “analfabeți” “toți țăranii ar putea înțelege suedeză dar în grupa asta mai greu” și lista poate continuă.

Era începutul semestrului 1. Toată lumea era dornică să răspundă, dar din nefericire nu mulți aveau acest drept. Celor care greșeau când citeau sau nu citeau cu intonația potrivită le era interzis să mai ridice mâna pentru a răspunde deoarece “erau sub nivelul grupei”.

Se întâmpla să avem orarul foarte încărcat. Ne mutam de la o facultate la altă pentru că, na, facultatea nu are spațiu pentru toți studenții în aceeași clădire. Aveam ore și până la 8 seară. Spre finalul cursurilor se instala oboseala. O colegă “a îndrăznit” să caște la C.V la curs. Ce s-a întâmplat atunci?

Un scandal de 15 minute în care a făcut “terci” pe respectiva fată pentru că e lipsă de respect să caști și să pui mâna la gură, după dansa. A fost făcută nesimțită. În alte dăți a dat studenți afară doar pentru că nu i-a convenit postura pe care o aveau în banca. Țipa la studenți fără un motiv întemeiat. Mi se rupea sufletul când îmi vedeam colegele că plâng în pauze sau chiar plecau pentru că nu mai puteau suporta cursurile acelea. Cuvintele cu care aș putea descrie acea perioadă sunt “stres, amenințări, jigniri, țipete, ceartă, circ”.

A fost un caz, o colegă care, la sfârșitul semestrului 1 anul 1, a avut probleme grave de sănătate, fiind ulterior internată la spital și diagnosticată cu anxietate, dar urmând și o serie de tratamente în acest sens. Din cauza perioadei în care a lipsit riscă să nu intre în examene pentru că nu avea suficiente prezente la cursuri, de aceea a venit cu dovadă internărilor pentru a i se acoperi perioada în care nu a putut fi prezentă.

Doamna C. V., foarte indignată de “tupeul” fetei de a veni cu un întreg dosar cu fișe de spitalizare, foi de la medici, rețete etc, nu doar că a țipat, dar a și aruncat cu dosarul, făcând scandal și spunând că pe ea nu o interesează unde a fost studentă în perioada în care a lipsit și că ceea ce face e de prost gust și spunând că “putea să vină și cu certificat de deces că tot nu mă interesa de ce a lipsit”.

După nenumărate atacuri de panică studenta respectivă a fost nevoită să meargă la șeful de departament și la prodecan cu gândul să se retragă, încercând să povestească prin ce trec studenții de la suedeză. Tot ce a primit că răspuns a fost “da știm. Au mai venit și alții. Dar n avem ce face. Așa își desfășoară doamna cursurile, prin intimidare.” Și asta a fost tot.

Una peste alta trecem în mediul online unde lucrurile ai zice că stau mai bine. Dar din păcate nu e așa. Toată lumea era mai liniștită deoarece era protejată de ecranul laptopului și parcă furia și nervii doamnei C.V. nu mai păreau așa amenințătoare de la distanță. Dar a intervenit o altă problemă. Abuzul de putere. Dacă nu îi convenea ceva la un student nu îi dădea accept în conferință sau chiar îl scotea în mijlocul cursului din această, nici măcar nu primeau mail-uri cu materiale sau link-urile de la zoom.

Dacă încercau să între la cursuri, unora dintre ei nu le era permis accesul. Mulți nu au putut intra în examene pentru că nu erau primiți la cursuri și ulterior nu aveau numărul necesar de prezente pentru a susține examenul. Nici în sesiunea de restanță din lucrurile nu au fost mai roz, când, la fel că înainte, nu dădea accept studenților să între la sesiunea de restanțe chiar dacă aceștia doreau să le susțină.

Și că să răspund la întrebarea legată de cei 11 studenți, asta s-a întâmplat. Se luptau cu morile de vânt. Au renunțat și au fost foarte încântați de alegerea făcută.

Ajungem în anul 2. Începutul a fost promițător. Apele pașnice. Dar cu o lună înainte de sesiune uraganul și-a făcut apariția din nou. Țipete, jigniri, amenințări din partea lui C.V. Plânsete, tremurat, atacuri de panică din partea studenților ei. Restanțe nemotivate, de ultima jenă de la primele verificări.

Acuzații pe nedrept de copiere la examen: “ bună ziua! am terminat de corectat literatura încă de sâmbătă, dar încă nu trimit notele, pentru că o persoană a colaborat la examen cu un nativ, ceea ce, evident, e grovt brott (infracțiune). de fapt, persoană din afară i a scris răspunsurile la examen colegei voastre”.

Când i s-au cerut informațîi suplimentare despre aceste acuzații, doamna a spus că nu mai are ce discuta cu noi.

Aș vrea să știu dacă acestei profesoare i s-a atras până acum atenția în legătură cu aceste lucruri pentru că știu sigur că nu se află la prima abatere sau la prima reclamație. Care să fie oare explicația pentru comportamentul acesta barbar de care dă dovadă doamna conferențiar universitar doctor C.V.

Cer conducerii să ia în calcul cele menționate anterior și poate cu pași mici putem îmbunătății acest sistem și calitatea actului educativ. Noi suntem o generație pierdută, așa că va rog să nu îi pierdeți și pe următorii. Mulțumesc!

Later edit: conducerii să îi fie rușine! Rușine Flls! Rușine Unibuc! Mulțumim pentru nimic! Douăzeci de declarații în care au fost povestite evenimente traumatizante pentru studenți nu au fost îndeajuns pentru a lua o decizie adecvată.”