In premieră pentru Student News, Cornel Ilie de la VUNK ne vorbește despre viața lui din perioada facultății și cum a reușit să își urmeze visurile încă de pe atunci.
1. Știm că ai urmat Facultatea de Imagine dar ai renunțat la ea prin anul trei. Ce te-a făcut să o faci și de ce?
– În acea perioadă făcusem o mică pauză cu trupa, pentru că toți trebuia să ne găsim o facultate la care să ne înscriem pentru a nu pleca în armată. Pe atunci armata era obligatorie. Căutam o facultate care să fie creativă, în care să-mi pot folosi imaginația, iar cea de imagine de film mi-a fost cea mai aproape, pentru că fratele meu o absolvise deja, lucra ca operator în TVR și îmi povestise cam ce se studia acolo.
Nu credeam în tipul de pedagogie muzicală de la Conservator, așa că am mers spre arta fotografică.
În anul trei de facultate mi-am dat seama că și dacă aș fi stat până la terminarea facultății, oricum aș fi fost un fotograf sau un director de imagine mediocru, pentru că nu asta era pasiunea mea, ci muzica, așa că, în mijlocul unui curs, am ieșit din sală pur și simplu, fără să explic nimic nimănui și nu m-am mai întors niciodată. A fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea.
2. Care a fost motivația ta de a-ți urma visurile?
– Dragostea față de muzică, nevoia de a cânta, teama de a nu fi fericit. Visul meu a fost să am o trupă, să cânt și să trăiesc din asta. Mai târziu am înțeles că orice înseamnă creativitate mă face fericit, mă face să mă simt liber și copil. Cea mai mare motivație ca să-ți împlinești Visul este că altfel n-ai mai fi copil, ai deveni om mare, în sensul acela de sobru, serios, îmbătrânit, nu bătrân.
3. Cât de greu a fost să îți îndeplinești visul de a face muzică?
– Erau cu totul alte vremuri, iar asta m-a ajutat, pentru că nu aveam așa de mult acces la informații, industria muzicală românească aproape că nu exista. Asta m-a ajutat să caut foarte mult în mine, să găsesc singur soluții pentru absolut tot ce voiam să facem, pentru că nu avea cine să mă-nvețe.
Mai mult cântărește cât a fost și este de frumos decât cât a fost de greu. Nici acum nu este mai ușor, dar atâta timp cât faci ceea ce-ți place, ceea ce iubești cel mai mult în viața asta, atunci nimic nu este așa de greu. Nimic nu poate fi capăt de drum, ci doar un obstacol de trecut.
4. Cum a fost viața ta de student?
Am petrecut mai mult decât am învățat, dar asta și pentru că eu am urmat 3 ani de facultate privată, la Hyperion, așa că nu se învăța prea mult. pe vremea aceea. N-am fost deloc un student model și nu mă mândresc cu asta, dar am acționat așa cum am simțit atunci.
Foarte greu am găsit acolo profesori care să mă captiveze ca pedagogi, așa că nu-mi rămânea de făcut decât să îmi găsesc alte activități decât mersul la cursuri.
Pe-atunci aveam și serviciu, lucram ca inginer de sunet în ProTv, ceea ce era o șansă mare pentru mine.
5. Spune-ne o replică memorabilia a unui profesor de-al tău.
– Decanul facultății: “Auzi, băi Ilie, n-are și taică-tu niște bani să fac și eu un film? Ia uite aici pe birou câte scenarii am scris.”
6. Cine te-a susținut în perioada urmatoare după ce ai renunțat la facultate?
– Financiar, tata. Iar fratele meu, Răzvan, m-a susținut încă de când eram mic să-mi urmez visul.
Sunt foarte norocos din punctul ăsta de vedere, că am crescut într-o familie care a crezut în mine și m-a ajutat mereu.
7. Cât de folositoare era facultatea când erai tu student și cum crezi că este acum?
– Facultatea este extrem de folositoare doar dacă te ajută să devii mai bun pentru ceea ce reprezintă pasiunea ta. Asta în cazul în care ți-ai găsit una și vrei să faci ceva cu ea în viață.
Sunt pentru școală, la orice oră, dar nu pentru învățat de dragul învățatului, așa cum se face de cele mai multe ori în sistemul nostru de învățământ.
Pentru mine a fost o revelație dureroasă când mi-am dat seama că facultatea pe care o urmam nu avea cum să mă ajute deloc pentru ce îmi doream eu să fac.
Și mă gândeam căt de frustrant trebuie să fie pentru cineva care chiar își dorea să urmeze facultatea aia care nu-i oferea nimic, pentru că profesorii nu prea își dădeau interesul nefiind o facultate de stat.
8. Te-a ajutat într-un fel facultatea pe plan profesional?
– Nu. Dar asta pentru că eu mi-am ales greșit facultatea.
9. Te-ai îndrăgostit în facultate?
– Da. Dar de o fată din liceu:)
În grupa mea de la facultate eram numai băieți, iar în locul în care făceam cursurile eram mai tot timpul doar noi, așa că nu prea am apucat să văd multe studente pe timpul facultății. Am recuperat după ce am renunțat la facultate și m-am apucat de muzică 🙂
10. Ce te-a făcut să renunți la facultate și să pleci pe drumul antreprenoriatului și al muzicii?
– Sentimentul și gândul de neîmplinire, lipsa fericirii în ceea ce făceam. Toate astea plus teama de a nu ajunge la momentul în care să-mi pară rău că nu am încercat să-mi împlinesc visul.
11. Cât de greu este să o iei de la zero și de ce trucuri te poți folosi ca să îți fie mai ușor?
– În fiecare zi o iei de la capăt, de la zero. De fiecare dată trebuie să confirmi cine ești. Există doar linie de start, nu și de finish. Cine o să înțeleagă asta și o să fie pregătit să nu se lase copleșit a parcurs deja o bună parte din drumul către fericirea împlinirii visului.
12. Care este cheia succesului când îți înființezi o trupă?
– Răbdarea, lucrul cu alți oameni, în echipă, să înțelegi că există mai multe tipuri de personalități în același grup și trebuie să gestonezi sau să previi eventualele conflicte inerente.
13. Ai face lucrurile altfel acum dacă ar fi să o iei de la început?
– Da, nu regret nimic din cum am ales până acum. Suma tuturor alegerilor proaste sau bune, a soluțiilor greșite sau inspirate m-au adus aici, în punctul în care pot să spun că îmi trăiesc visul și fac asta de douăzeci de ani, de când nu mai am nicio altă activitate sau sursă de venit decât muzica.
14. Ai vreun regret legat de studenție?
– Mi-ar fi plăcut să trăiesc experieța trăitului la cămin, dar fiind din București nu am avut ocazia asta:)
15. Care este hobby-ul tău?
– Tenisul este principal meu hobby. Și de jucat și de urmărit. Iar asta se întâmplă cam din 2002.
16. Știm că ai scris o carte, Deja-vu. 25 de ani de VUNK. Spune-ne puțin despre ea.
– Cartea, editată de Curtea Veche Publishing, este povestea acestor 25 de ani, o poveste despre prietenie, pasiune, trădare, dragoste, sex, frustrări sexuale, inovații și luptă. Este o carte care, deși spune istoria noastră, este valabilă pentru orice om din lumea asta care și-a găsit pasiunea și vrea să trăiască din asta, să-și împlinească Visul.
Am scris-o pentru toți aceia care mai au nevoie de puțin curaj, de puțină încredere sau nebunie ca să riște totul pentru a primi totul la schimb.
Dacă eu, noi, am reușit într-o perioadă care nu era așa de avansată ca acum, înseamnă că pot și alții mult mai bine sau mai rapid decât noi.
În carte este povestită foarte detaliat perioada facultății, cu toate transformările prin care am trecut în acea vreme.
17. Spune-ne puțin despre noul album pe care urmează să îl lansați.
– “Domnul Portocaliu și Mașina Timpului” are 16 titluri. Două dintre ele sunt remake-uri după două dintre cele mai cunoscut piese al noastre, “1000” și “Noi o scoatem la capăt”.
Este cel mai matur și mai bogat album al nostru, este scris în spiritul primului nostru album, din punct de vedere al entuziasmului, al libertății de creație și exprimare.
Avem și câteva duete: cu Feli, Keed, Anastasia Sandu, Anessa, Eva și Zoe.
Este mai degrabă coloana sonoră a unei călătorii prin toate colțurile sufletului.
18. Cum ți-ai ales echipa? Au fost cu tine de la început sau i-ai găsit pe parcurs?
– De la început este doar Nicu, bateristul trupei. Restul echipei este alcătuit din oameni care au venit în viața noastră pe parcurs și de la fiecare dintre ei am avut ce învăța.
Acum suntem o echipă de aproape 15 oameni care cred în #UniversulVUNK, care au același spirit cu al nostru și mă simt foarte norocos că mi-au ieșit în cale și că facem împreună călătoria asta ca prieteni, în special, și apoi ca și colegi.
19. Cât de mult este susținută dezvoltarea noilor generații de artiști în România?
– În general, statutul artistului nu prea este susținut în România. Dar asta este o chestiune de legislații, în primul rând
În schimb, din păcate, artiștii tineri vor multe și să se întâmple și repede.
E greu să înțeleagă că trebuie să ardă niște etape, că este vorba de investit timp pentru a te dezvolta ca artist și că succesul imediat este cel mai periculos și cel mai nociv pentru spiritul lor.
Presiunea performanțelor rapide îi apasă pe toți și, în loc să se concentreze mai mult pe ce au nou de transmis, sunt atenți la cum să impresioneze, să atragă atenția sau să fie în centrul atenției.
Dar asta cred că este ceva valabil la orice artist tânăr din orice perioadă, într-un fel sau altul.
20. Ce sfat le-ai dat tinerilor care urmează o facultate în ziua de azi, dar nu se regăsesc în sistemul educațional și au înclinație spre arta/muzică.
– Să riște, să aibă curaj, să caute singuri soluții, să nu le fie teamă să greșească, pentru că din asta vor învăța cel mai mult. Să aibă încredere în instinct, nu în ce spun alții. Să își caute vocea interioară, acea voce care este doar a lor și care îi face să fie diferiți de restul lumii. Și, mai ales, “Deschide ochii și visează”.
Îi mulțumim lui Cornel Ilie pentru acest interviu și îi dorim succes în continuare!
Student News a dat startul secțiunii de Entertainment, unde se vor găsi o serie de interviuri cu artistii din Romania prin care ne povestesc despre viața lor petrecută în facultate. Nu uita că pe site-ul nostru găsești joburi,city break-uri, articole amuzante și informații centralizate despre fiecare facultate în parte !