Cum a apărut democrația?
Democrație în stânga, democrație în dreapta. Trăim într-o societate care aleargă (la propriu) după democrație, chiar și brută, însă în această goană omitem să ne întrebăm…ce este democrația în sine? Cum a apărut? Ce înseamnă? La ce face referire acest concept?
După cum bine știți, prima formă de democrație a apărut în Grecia Antică (Elada) în sec. al V-lea î. Hr., în orașe numite polisuri (spre exemplu în Atena, orașul pe care îl știm cu toții). Însă, nu putem numi un creator exact al respectivului regim politic, ci mai degrabă un prim conducător care a ținut seama de acesta: Pericle. Încă de pe atunci, era promovată egalitatea în drepturi, libertatea și încurajarea votului.
De fapt și de drept, până în ziua de astăzi, într-o democrație, părerea poporului contează și este luată în considerare în mod egal. Cum? Ei bine, cel mai simplu exemplu care să dovedească acest lucru este votul, un element menționat și mai devreme (antic, am putea spune). Acesta este indispensabil în democrație, iar votarea este modul indirect prin care noi ne dăm acordul pentru acest regim politic. Dacă luăm decizia să nu mergem la vot, suntem nevoiți să ne asumăm faptul că anumite situații neprevăzute pot avea loc. Cum ar fi? Într-adevăr, vor exista derapaje, fie de merge toată lumea (sau nu), fie de votează doar cei cu studii (acest regim este asemuit cu cel cenzitar parțial), însă democrația, ca orice alt regim, nu poate asigura o perfectă evoluție a unui stat. De altfel, democrația nu este o formă de organizare bună, însă este cea mai bună pe care o cunoaștem până acum. Cheia către construirea unei democrații sănătoase ar fi informarea cetățenilor și garanția că aceștia își vor forma o viață politică activă, asta dacă nu cumva ar exista sau ar apărea o formă de organizare genială, care să rezolve toate problemele cu care chiar și lumea democratică se confruntă.
Îți vine să crezi că până și înțeleptul Socrate critica democrația? Argumentele aduse de filosof în favoarea disprețului său fac referire la vot în sine. Conform spuselor lui, votul trebuie să fie o aptitudine, nu o intuiţie şi, pentru a fi astfel, trebuie ca oamenii să fie bine instruiţi. Acordarea dreptului de vot celor needucaţi este o practică iresponsabilă, credea el. Poate nu doar credea, poate chiar așa era. Și este probabil să fie și în zilele noastre. O întrebare bună, care ne bântuie încă de pe vremea aceea până în prezent. Voi de ce părere sunteți? Aderați taberei socratice cu privire la ,,teoria votului’’, sau îl dezaprobați în anumite privințe?
Așteptăm părerile voastre (sau rezoluții, cine știe) în comentarii!
