Fobiile care îți apar atunci când locuiești la cămin

   Că este privat sau de stat, căminul este alegerea marii majorități de studenți din provincie având în vedere experiențele și economiile pe care le obții  renunțând la  costisitoarele chirii din orașele mari. Unii dintre ei au mai locuit într-un astfel de spațiu, alții pășesc direct din confortul casei părintești și sunt nevoiți să se adapteze, având sau dezvoltând ulterior numeroase fobii.

  În topul clasamentului “am întrebat 100 de studenți”,  se află anxietatea socială. Mulți dintre noi avem rețineri sau concepții privind  oamenii din jurul nostru, însă în noua ta viață la cămin, va trebui să locuiești cu doi, trei sau mai mulți colegi într-o cameră MULT sub cuvântul “spațioasă”, colegi care vor mânca pe aceeași masă, vor împărți același dulap și oricât ți-ai dori să nu-ți folosească patul atunci când ești plecat, îmi pare rău, dar se va întâmpla. 

    Tot venind vorba de spații închise, poți dezvolta claustrofobie într-o cameră de cămin. Acestea prezintă un dezavantaj din  punct de vedere al spațiului, dar heeeei, la  garsonieră/apartament  pierdeai cu siguranță cearta de dimineață cu colegul care te-a lovit cu ușa de la frigider în timp ce îti încheiai șireturile. 

   Blattofobia, cunoscută și ca fobia de gândaci este sigur pe această listă. Nu există cămin fără gândaci, la fel cum nu există sesiune fără restanțieri! Oricât de mult s-ar încerca și ori de câte ori ar veni domnul de la dezinsecție, gândăceii mereu vor găsi o cale de scăpare, iar dacă aceștia poartă numele de ploșnite, sunt șanse destul de mari să rămâneți prieteni pe viață (tocmai pentru ca această specie este greu de combătut).

   Prieteni pe viață pot deveni și colegii de cameră, desigur dacă nu suferi de harpaxofobie, teama de hoți. Când te muți la cămin, obișnuiești să iei și lucrurile care au valoare sentimentală sau financiară pentru tine , iar teama de a fi furate, crede-mă,  o să te înnebunească. Sau cine știe? Poate o să ai alături colegi de cameră la fel de draguți cum ești tu și o să ți se fure cel mult telefonul în Gara de Nord sau la metrou.

   Decidofobia, frica de a lua decizii, apare exact atunci când te înțelegi prea bine cu colegii de cameră și nu te poți hotarî cui să îi mănânci mâncarea: colegului cu sarmale sau celui cu șnițele? O decizie la fel de grea este și dacă să dormi (în patul în care abia încapi) sau să mergi la seminarul de la 07:30. A devenit extrem de comodă această piesă de mobilier, nu-i așa? Și dacă te hotărăști să te ridici într-un final și să mergi la seminarul ăla oribil, spectrofobia, n-o să fie cel mai bun aliat al tău, în cazul în care ai venit acasă târziu după o noapte nebună din club cu prietenii. Și mie mi-ar fi frică să mă uit în oglindă, desigur, dacă aș putea. 

    Ultima, dar care cred că ar fi trebuit să o așez pe un piedestal alături de de prima fobie, este frica de a rămâne fără bani. Cu toții răspundem cu “BANI, DOAR BANI!” atunci când ne sună părinții și ne întreabă ce să ne mai pună în pachet. Este mult mai costisitor să locuiești fără ai tăi, să guști din independență, să te distrezi, iar la sfârșit să rămâi cu gustul amar al buzunarelor goale și desigur, numele tău afișat pe lista de pe ușa căminului cu studenții care n-au plătit regia. 

   Bineînțeles, toate aceste fobii vor fi depășite atunci când viața de adult va începe în adevăratul sens al cuvântului, dar până atunci, fobia comună a tuturor studenților din România rămâne NMÎLC: Ne Mai Întorcem La Cămin?